P'ATIMĂ, patimi, s.f. 1. Sentiment puternic si violent care copleseste pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferinţă morală. ♦ Părtinire, parţialitate; dusmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimas. 2. (Înv. si pop.) Suferinţă fizică, caznă, chin; boală. ◊ (În credinţa crestină) Patimile Mântuitorului = suferinţele îndurate de Isus Cristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Pasti; săptămâna mare. [Var.: p'atemă s.f.] - Din ngr. p'athima.
Sursă : DEX'98 (28648)  - valeriu

P'ATIMĂ s. v. afecţiune, belea, boală, buc-luc, dandana, încurcătură, maladie, martiraj, martiriu, mucenicie, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenoro-cire, neplăcere, nevoie, pacoste, po-cinog, rău, supărare, supliciu.
Sursă : Sinonime (198949)  - siveco

P'ATIMĂ s. 1. v. entuziasm. 2. v. pasiune. 3. nărav, pasiune, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, viciu, (pop. si fam.) pârţag, (pop.) învăţ, (reg.) madea, natură, nărăvie, parfic, teahnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) 6. v. părtinire. 7. v. chin. 8. v. tortură.
Sursă : Sinonime (198948)  - siveco

p'atimă s. f., g.-d. art. p'atimii; pl. p'atimi
Sursă : DOR (269242)  - siveco

P'ATIM//Ă ~e f. 1) Sentiment de afecţiune puternică si durabilă (pentru cineva sau ceva); pasiune; dragoste. 2) Obisnuinţă anormală nedirijată de voinţă si de raţiune; viciu. A avea ~a beţiei. 3) înv. Suferinţă fizică la care este supus cineva; caznă. ◊ Săptămâna ~ilor săptămâna dinaintea Pastilor; Săptămâna Mare. [G.-D. patimii] /<ngr. p'athima
Sursă : NODEX (346693)  - siveco